- a da crezare (cuiva)
- to believe (smb.)to give (smb.) credence( unui lucru ) to credit (smth.)to give credit to (smth.)to take smth. at that.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a da crezare (cuiva)
Look at other dictionaries:
crezare — CREZÁRE, (rar) crezări, s.f. 1. Încredere. ♢ expr. A da crezare (cuiva sau la ceva) = a se încrede, a crede pe cineva pe cuvânt. 2. (înv.) Credinţă. – Crede + suf. are. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CREZÁRE s. v. încredere.… … Dicționar Român
acredita — ACREDITÁ, acreditez, vb. I. tranz. 1. A împuternici pe cineva ca reprezentant al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin. 2. (fin.) A crea, a deschide, a pune la dispoziţia cuiva un acreditiv. 3. (Rar) A face ca un fapt neconfirmat, o ştire… … Dicționar Român
încrede — ÎNCRÉDE, încréd, vb. III. 1. refl. A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva. ♦ (pop.) A avea încredere prea mare în sine; a se fuduli. ♦ A crede spusele cuiva, a da crezare. 2. tranz. (înv. şi… … Dicționar Român
da — DA1 adv. Cuvânt care se întrebuinţează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmaţie, un consimţământ. ♢ loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. – Din bg., rus., scr. da. Trimis de ionel … Dicționar Român
crezământ — CREZĂMẤNT, crezăminte, s.n. (înv.) 1. Crezare, încredere. ♢ loc. adv. Cu crezământ = cu adevărat, într adevăr. ♢ expr. A da (sau a pune) crezământ = a da crezare. A afla (sau a avea) crezământ = a se bucura de încredere, a fi crezut. 2.… … Dicționar Român
trece — TRÉCE, trec, vb. III. I. 1. intranz. A merge fără a se opri, printr un anumit loc sau prin dreptul cuiva sau a ceva, a străbate un loc fără a se opri, a şi urma drumul, a fi în trecere pe undeva. ♢ expr. A trecut baba cu colacii = e prea târziu,… … Dicționar Român
crede — CRÉDE, cred, vb. III. 1. tranz. A fi încredinţat sau convins de un fapt, de existenţa sau de adevărul unui lucru. ♢ expr. Cred şi eu! = se înţelege de la sine, nu e de mirare. Ce (sau cum) crezi? se zice pentru a exprima o ameninţare sau o… … Dicționar Român
frige — FRÍGE, frig, vb. III. 1. tranz. A prepara un aliment (în special carne sau peşte) prin expunere directă la acţiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ♢ Compus: (fam.) frige linte s.m. invar. = om avar, zgârcit,… … Dicționar Român
pleca — PLECÁ, plec, vb. I. I. 1. refl. şi tranz. A (se) înclina (într o parte sau în jos), a (se) îndoi, a (se) încovoia, a (se) coborî, a (se) apleca. ♢ expr. (tranz.) A şi pleca capul (sau fruntea, grumazul, genunchiul) = a (se) supune, a (se) umili.… … Dicționar Român
ascultat — ASCULTÁ vb. 1. v. auzi. 2. a audia, a urmări. (ascultat cu atenţie expunerea.) 3. v. audia. 4. a chestiona, a examina, a interoga, a întreba, (înv.) a prociti. (ascultat un elev.) 5. (med.) a ausculta. (Medicul ascultat cu stetoscopul.) 6. a… … Dicționar Român
încredere — ÎNCRÉDERE s.f. Acţiunea de a (se) încrede şi rezultatul ei; sentiment de siguranţă faţă de cinstea, buna credinţă sau sinceritate a cuiva; credinţă. ♢ expr. Om (sau persoană) de (mare) încredere = persoană căreia i se poate încredinţa orice… … Dicționar Român
